O SINTEZĂ A LUCRĂRII PĂRINTELUI ARSENIE BOCA
Cuvânt înainte (1)Găsiţi aici o seamă de cuvinte, răspuns la atâtea lacrimi...şi uneleşi altele se adunau la măsuţa Sfintei Spovedanii, unde mila lui Dumnezeu strălucea în ele, ca soarele în picurii de rouă. Strălucirile acelea, prinse din lacrimi, împreună le dăm- Părinte şi părinţi- învăţături din vreme urmaşilor, în neamşi în neam, ca să nu mai orbecăiascăşi ei în noaptea neştiinţeişi a lipsei de sfat, de unde vin toate relele, care chinuiesc pe oameni, întunecă vremileşi cruntă pământul. Este şi o cale mai senină: trăirea învăţăturii creştine în toată adâncimea eişi în toată sinceritatea noastră.
Asta e singura cale sigură, asta e Cărarea. Dăruită cu părintească iubire tuturor cititorilorşi ostenitorilor. (Arsenie Boca) În loc de introducere De la început e bine să plecăm cu câteva lucruriştiuteşi anume că: toţi oamenii, fără deosebire, suntem în acelaşi timpşi fiii oamenilorşi fiii lui Dumnezeu (Ioan I, 12-13). Adică, după trup suntem făpturi pământeşti, iar după duh făpturi cereşti, care însă petrecem vremelnic în corturi pământeşti (II Corinteni 5, 1). De la Dumnezeu ieşim (I Ioan 5, 19), petrecem pe pământ o vremeşi iarăşi la Dumnezeu ne întoarcem.
Fericit cine se întoarce s-ajungă iar Acasă, rotunjind ocolul. Aceasta e cărarea. Unii însă nu se mai întorc... Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmaşă, care îi scoate din caleşi-i încâlceşte în lume cu pofte pieritoare. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbeşte minteaşi de aşa fel le-o întoarce, încât ajung să zică răului bine,şi binelui rău (Isaia 5,20),şi nu mai vor să se întoarcă. Vremea li se gată, puterea li se stingeşi aşa îi prinde noaptea (Ioan 9,4) - moartea - rămaşi rătăciţi de Dumnezeuşi neîntorşi Acasă. Acesta este omul cel căzut între tâlhari, pe când se pogora din Ierusalim în Ierihon (Luca 10,30), adică Adam căzut din Rai în lumea aceasta, cu toţi urmaşii lui. Pentru el s-a pogorât din ceruri Samarineanul milostiv. El ne-a făcut datori săştim: ce suntem, cine ni-s Părinţii, de unde venim, ce-i cu noi pe aici, cum să ne purtăm într-o lume cu viclene primejdii, cine ne cheamă Acasăşi cine ne întinde momeli? Că de la cârma miniţii atârnă încotro pornimşi unde să ajungem.
{Carte de faţă înceracă să cuprindă o serie de cărţi scrise de Părintele Arsenie Boca sau despre Părintele Arsenie Boca. Aceste cărţi sunt: „Cuvinte Vii”, „Fericirea de a cunoaşte calea”, „Pravila albă”, „Trepte spre vieţuirea în monahism”, trei volume cu „Mărturi despre Părintele Arsenie Boca”, cinci volume „Despre durerile oamenilor”şi din cartea „Părintele Arsenie Boca, mare îndrumator de suflete din sec. XX – O sinteză a gândirii Părintelui Arsenie în 800 de capete” s-a extras de la paginile 12-44şi 183-188}
(1) Arsenie Boca, Fericirea de a cunoaşte calea, ed. Credinţa Strămoşească, 2006
http://www.scribd.com/doc/31967004/1/O-SINTEZ%C4%82-A-LUCR%C4%82RII-P%C4%82RINTELUI-ARSENIE-BOCA
